A fost odată ca niciodată etc.
Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinii avea şi un măr care făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând şi pârguindu-se, venea oarecine noaptea şi le fura, tocmai când erau să se coacă.

Notă: Petre Ispirescu: Legende sau basmele românilor

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat şi mâie⁽¹⁾ pe unde a înserat, fusese un om foarte harnic; avea o moşioară bună, avea boi şi plug de putea ara ea de ea, fără de a se mai însâmbra⁽²⁾ cu alţii, şi mai avea ea câte ceva, ştii cum au muierile care rămân după oamenii harnici. "

Notă: (1) Să mâneze - să se odihnească.
(2) A se însâmbra - a se întovărăşi.
(3) Secret - neumblat.
(4) Ojină - gustare pe la orele cinci după amiază.
(5) Grofoaie - soţie de grof, boieroaică.
(6) A se dăoli - a se boci.
(7) A se sodomi - a se prăpădi.
(8) Bănat - jale.
(9) Batăr - cel puţin, măcar.
(10) Ferie - măsură de o vadră.
(11) Blagă - bogăţie.
(12) Pogan - straşnic.
(13) Buciniş - cucută.
(14) Cătur - copac tânăr.
(15) Vâj - moşneag.
(16) Brâgla - partea mobilă a stativelor de ţesut, care susţine spata.
(17) Brâncă - mână.
(18) Ţâra - bucată ruptă, fărâmă.

Poveste din Sălaj, comunicată de plugarul M. Bene din Supurul de Sus.
Ioan Pop-Reteganul. Poveşti ardeleneşti, partea a V-a, Braşov, 1888, p. 21-44.

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. "

Notă: I.G. Sbiera. Poveşti şi poezii populare româneşti.
Ediţie îngrijită de Pavel Ţugui.
Bucureşti. Editura Minerva, 1971, p. 224-233.

A fost când a fost, pe vremea când se potcovea puricele cu nouăzeci şi nouă ocă de fier la un picior, cu nouăzeci şi nouă ocă de oţel la alt picior şi tot i se părea uşor.


Notă: (1) Bahore, copil neastâmpărat.
(2) A vermui, a scoate viermii din rană.
(3) Marcoteţ, hârdău, vas de lut ars, cu gura largă, folosit în gospodărie pentru frecatul macului, seminţei de cânepă.
(4) Vâlvaş, arţăgos, îndârjit.

Stejăreni, raionul Nisporeni
Grigore Botezatu. Făt-Frumos şi Soarele.
Poveşti populare din Basarabia.
Cuvânt înainte de Iordan Datcu. Bucureşti, Minerva, 1995, p. 31-47.

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de slujeau pe vite, se treceau. Nu le mergea la nimic, şi pace. De munci grele, de necazuri a murit şi omul, şi femeia. Şi au lăsat din urma lor un bordei şi un ogor. Orfan pe acest pământ, fără sprijin de nicăieri, a rămas şi un băiat al lor cu numele Ion."

Notă:
(1) Prăsade, pere.
(2) A zdupăci, a bate cu pumnul.
(3) Pătulit, culcat la pământ, aplecat.
(4) Posmol, grămadă.

Bahmut, raionul Călăraşi
Grigore Botezatu. Făt-Frumos şi Soarele.
Poveşti populare din Basarabia.
Cuvînt înainte de Iordan Datcu. Bucureşti, Minerva, 1995, p. 79-97.

A fost odată ca niciodată etc.
A fost un împărat şi se numea împăratul Roşu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, nişte zmei furaseră soarele şi luna de pe cer.
Trămise deci oameni prin toate ţările şi răvaşe prin oraşe, ca să dea în ştire tuturor că oricine se va găsi să scoată soarele şi luna de la zmei, acela va lua pe fie-sa de nevastă şi încă şi jumătate din împărăţia lui, iară cine va umbla şi nu va izbândi nimic, acela să ştie că i se va tăia capul.
Mulţi voinici se potricăliseră, semeţindu-se cu uşurinţă că va scoate la capăt o asemenea însărcinare; şi când la treabă, hâţ în sus, hâţ în jos, da din colţ în colţ şi nu ştia de unde s-o înceapă şi unde s-o sfârşească, vezi că nu toate muştele fac miere. Împăratul însă se ţinu de cuvânt."

Notă:
1 Gadină — fiară sălbatică, jivină.
2 A poftori — a repeta.
3 A mâglisi — a ademeni, a îndupleca.
4 Cirtă — nimic.
5 Ogurliu — cu noroc.
6 Palavatic — ticălos, mişel.

P. Ispirescu, Legende sau basmele româinilor, adunate din gura poporului,
Bucureşti, 1882, p. 218-228.

A fost odată ca niciodată, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; că nu suntem de când cu basmele, ci suntem de când cu minciunile; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi călcâiul tot rămânea gol şi se urca în slava cerului şi tot i se părea că este uşor;

De când scria musca pe perete,
Mai mincinos care nu crede. "

Notă: I.C. Fundescu, Basme, oraţii, păcălituri şi ghicitori, ed. a III-a. Bucureşti, 1875, p. 61— 76.