În strategia şi tactica apărării ţării, în organizarea armatei şi elaborarea planurilor de operaţii, dacii au ţinut în mod riguros seama de factorul, teren, cu deosebire de folosirea avantajelor oferite de acesta, completate prin amenajări „genistice" într-o unitate şi diversitate care pun în atenţie, faptul că însăşi alegerea zonei de locuit se făcea ţinîndu-se seamaşi de nevoile de asigurare a unui grad anumit de protecţie."

Puterea de război a dacilor, pe linga cavalerie, a fost totodată şi in excelenţii luptători pedestri.
Pe când rolul cavaleriei era mai mult în luptele de câmp, pedestrimea era întrebuinţată mai cu seamă în războiul de munte."

Puterea armată a dacilor, până la cucerirea ţării de catre romani, era compusă din cavalerie şi pedestrime însă forţa principală a populaţiunilor gete de lângă Dunăre şi Marea Neagră a constat în cavalerie."

Nivelul şi forma de reprezentare simbolică a unei persoane fizice, sau juridice, a unui grup de oricare fel, etnic, profesional, sportiv, sau turistic, a unei intreprinderi, sau a unei localităţi, a unei etnii, sau a unui popor cunoaşte o sumedenie de mijloace în care se poate înfăţişa, fiecare cu criteriile şi specificul său, precum, într-o ordine verticală, sau orizontală, sunt: steagul, drapelul, stindardul, fanionul, prapurul, pavilionul, apoi stema, gherbul, herbul, blazonul, ecusonul, efigia, emblema, marca, sigiliul, ştampila, respesctv medalia, decoraţia, insigna, inelul, medalionul, diadema, coroana, cordonul, eghileţii, epoleţii, panaşul, armele, stela, diploma, placheta, tabula, icoana, pana de aur etc. "

Notă: de Constantin Mălinaş