Astăzi se impune descoperirea acestor mituri ale strămoșilor noștri, pentru a le reda patrimoniului național, din al cărui tezaur fac parte. În acest sens dorim să aducem informații care să demonstreze permanența populației geto-dacice în zona Brașovului și a Scheiului, arătând totodată că denumirea de KRONSTADT dată Brașovului provine de la KRONOS - zeul timpului. Acest zeu, în mitologia geto-dacilor, după cum afirma istoricul antic Mnaseas, corespundea lui Zalmoxis. Strămoșii noștri având o credință uraniană, ridicau pe înălțimi, în cinstea zeului pe care îl adorau, altare, temple, oracole și zigurate. Înălțimea respectivă se considera sub protecția zeului numindu-se "scaunul zeului" (reședința zeului), iar în caz de nevoie cei inițiați în misterele zeului se retrăgeau aici, socotindu-se apărați de zeul însuți. De regulă o astfel de înălțime purta denumirea zeului protector. Când adversarii nu au mai respectat funcția "sacră de protecție" a altarelor, apărătorii au fost obligați să-ți construiască cetăți pe vârful acestor munți. În Brașov se află o astfel de înălțime cu denumirea de TÂMPA (ce provine de la "tempus - temporis") denumire ce demonstrează că în antichitate era sub protecția lui Zalmoxis (Kronos).
În sprijinul acestei afirmații aducem următoarele argumente:
În zona Tâmpa sunt altare pentru sacrificii și cercetătorii sași au descoperit o fântână cu oase ce demonstrează că s-a practicat un cult păgân.
Pe Tâmpa a fost identificată o cetate construită pe ruinele unei vechi cetăți dacice.
V. Pârvan acorda o atenție deosebită studiului tezaurului toponimic al țării ca sursă de documentare în stabilirea adevărului istoric. În "Getica" el analizează expansiunea geților utilizând toponimele și hidronimele.
Folosind metoa analizei semantico-mitologice, aplicată zonei Brașovului, ca element de cerectare se poate afirma că toponimele și hidronimele existente în zonă au origine arhaică. Valea Putredă ne reamintește obiceiul geto-dacilor de a ține trupurile celor decedați timp de 40 de zile înfășurate în piei de animale și agățate în pom. Muntele Postăvarul s-a numit Muntele Ruia, denumire ce poate proveni de la Rajac și se traduce libr din limba sanscrită prin Muntele Reelui. În Muntele Postăvarul se găsesc Crucurul Mare și Crucurul Mic, nume ce sugerează că aici se executau măsurători astronomice. Denumirea de Scaunul Predicatorului confirmă existența unui "scaun al zeului" în acest nod orografic.
Șarpele - simbolul lui Zalmoxis (Kronos), împreună cu soarele se află și azi pe porțile scheienilor.
Perpetuarea a două obiceiuri: JUNI DIN SCHEII BRAȘOVULUI și IEȘIREA LA CHETRE confirmă că aici a fost o zonă sacră, a cultului lui Zalmoxis.

ORIGINEA GETO-DACICĂ A JUNILOR BRAȘOVENI

Prezentarea Junilor brașoveni (Bul. Eur. "Noi, tracii", fundația Drăgan, Milano, martie 1982) a fost făcută în mod detaliat de Mușlea, Pitiș, Stinghe și alții, care au susținut că este un obicei care confirmă originea geto-dacă.
Plecarea junilor în după-amiaza zilei și petrecerea unei nopți pe Muntele Postăvarul ca a doua zi să întâmpine "apariția soarelui" este o manifestare pe care o semnalează însuși Herodot la geto-daci. Ea reamintește parcticare cultului lui Dionisos (Dionisie - zeu trac de origine).
Îmbrăcămintea junilor, bogată în aur și argint, corespunde cu cea a agatârșilor. Vița de vie, strugurele, frunza de stejar și ghinda, identificate pe cămășile lor sunt simbolurile lui Dionisos și ale lui Zeus. Totemul târșului (simbolul lui Dionisos) l-am identificat prin "brăduții pitici" pe care juniiîi aduc din pădure (Poiana Târșului) și îi depun la casele cu fete, la poarta vătafului sau pe zidurile cetății. Servitul peșetlui la masă este, de asemenea, simbolul lui Dionisos și reprezintă lupta dusă de acesta cu "pirații tirenieni". Jocul "țuțele", fetele ce împletesc florile cu care îî împodobesc pe juni și caii acestora, reamintesc de "Bachantele" lui Euripide (adeptele cultului lui Dionisos). Hora junilor "în cerc" și "de la stânga la dreapta" simbolizează ideea precreștină a "timpului circular", sensul de mers al astrului ceresc și coroana - simbolul lui KRONOS (ZALMOXIS). Junii din Scheii Brașovului nu erau lăsați să intre în cetate, deoarece exista credința că cetatea va cădea în mâinile lor în momentul când ei vor ocoli sfatul de trei ori. La geto-daci, după cum se știe, era obiceiul de a ocupa o cetate dupa ce ocoleau de trei ori; obicei ce s-a perpetuat și la juni, care doreau să intre în drepturile cutumiale, demonstrând în același timp și o permanență pe aceste meleaguri.
Măscăriciul junilor reprezenta pe șaman, care, fiind împușcat din imprudență, a întrerupt seria inițiaților în misterele cultului respectiv (Pitiș). I.G. Frazer în "Creanga de aur" prezintă un caz analog în care, la o manifestare de primăvară (Mardi Gras) "bufonul", ce trebuia sacrificat în cinstea primîverii în scopul regenerării naturii, a fost îmoușcat mortal deoarece printre cartușele oarbe se afla și unul real. Cazul prezentat de Frazer ne face să credem că e posibil ca și "măscăriciul junilor" să fi fost omorât imprudent în condiții similare.
Îngroparea vătafului la Podul Dracului simbolizează "întoarcerea la origini și renașterea o dată cu regenerarea naturii", reamintind de momentul psihologic utilizat de Zalmoxis, când iniția pe discipoli în misterele cultului său, sau de practicile "misterelor de la Eleusis" - specifice cultului lui Dionisos. Obiceiul poate proveni și din Egiptul antic, deoarece îl găsim la regi, care, în fiecare început de an, simulau că mor, se îngropau și renășteau mai puternici și mai viguroși.
Elementele de inițiere în misterele unui cult păgân, pe care le-am identificat la junii din Scheii Brașovului, sunt: înscrierea la juni a tinerilor care au împlinit vârsta de 16-17 ani (confirmă dorința acestora de a se iniția pentru a putea trece examenul de maturitate), denumirea de "juni albiori" provine de la cămășile albe de in pe care le purtau numai inițiații în misterele unui cult păgân; aruncarea buzduganului "la cracă" (o înălțime tip), combinată cu strigătul vătafului: "Aruncă-l mai sus dacaă dorești să-ți dea soacra mai multă zestre!"; hora junilor, care nu se părăsește decât cu aprobarea vătafului. Toate acestea, împreună cu jocul "cățeaua" și concursurile de călărie se recunosc ușor a fi trepte de inițiere, unde junii erau obligați să dea dovadă de forță, rezistență, iscusință etc.
Astfel, tânărul demonstra că era pregătit pentru a intra în viață și societate.

ORIGINEA GETO-DACICĂ A OBICEIULUI "IEȘIREA LA CHETRE"

În partea de vest a Brașovului - zonă sacră - se găsesc și azi, ca doi umeri ai unei puternice "cetăți naturale", două stânci ce se numesc "Pietrele lui Solomon".
Când timpul este frumos, la sfârșit de săptămână, românii merg LA CHETRE, perpetuând o manifestare uraniană a unui ritual ancestral. Junii brașoveni, la datele când are loc manifestarea lor, merg și ei între Chetre.
În limba iudaică Solomon se traduce prin "înțelepciune", iar toponimicul ar însemna "Pietrele înțeleptului", recunoscând în el pe înțelepții getod-dacilor - Ktistoi sau Pleistoi.
Cercetătorii sași semnalau în secolul al XIX-lea existenșa în zonă a unor ziduri, urme ale unei cetăți, care, după părerea autorilor, confirmă prezența unui templu geto-dac.
Din mitologia greco-romană și asiro-babiloniană se cunoaște rolul "Pietrelor sacre" ce se găseau în zona "Marilor Oracole". O astfel de piatră se afla și la oracolele de la Dodona și Delphi. Piatra de la Mecca, piatra Hama (ce avea proprietăți terapeutice lithoterapie), piatra Batyl (pe care Hera i-a dat-o lui Kronos s-o mănânce în locul lui Zeus) sunt cele mai reprezentative argumente.
Este foarte posibil ca "Marii secerdoți" ai cultului lui Kronis, ce își avea altarele pe vârful Tâmpa, să fi practicat inițierea în mistere (junii), divinația (profețitoria), învățându-i totodată pe geto-daci normele etice (legile bellagines).
În zona Pietrelor am identificat pe o stâncă un simbol bestiar, rpectiv un cap tauriform care confirmă practicarea cultului Mithra. Tot în zona "Chetrelor" se află o peșteră care, la intrare, păstrează urmele unei pietre ce a fost sculptată ca un leu.
Până în prezent denumirea de Schei se traducea prin slavul "schiau" ce însemna sclav. În "Iliada" lui Homer se vorbește foarte mult de "Poarta scheiană", denumire pe care Eftimie Murgu o traduce prin "Poarta din stânga cetății" sau "Poarta de vest". În fața acestei porți stăteau la sfat doi înțelepți troinei Ucalegon și Antenor - arată Homer. Din studiul atent al operei amintite rezultă că în partea de vest a Troiei s-au dat luptele cele mai aprige dintre troieni și ahei. Aplicând elemente de mitologie comparată, constatăm că în acea zonă erau mormintele strămoșilor cetății Troia.
Autorii au identificat că toponimicul schei se găsește la Suceava, Târgoviște, Iași, Câmpulung, iar la Brașov și Suceava este chiar în partea devest a vechii cetăți. Acest lucrudemonstrează originea comună a cuvântului schiau (probabil provine din limba pelasgă - limba populației prototrace), deoarece Troia a existat înaintea venirii slavilor în Europa. Rezultatele cercetării noastre sunt confirmate de marele istoric V. Pârvan, care pune la îndoială originea slavă a cuvântului "Schiau" arătând că el provine din dacicul "sclaia" (v. V. Pârvan - "Getica", 1982, p.160).
Până în anul 1938, în manualele școlare ale Brașovului era inserată următoarea legendă: "Pe Tâmpa a existat un balaur ce mânca copiii mici ai conducătorilor orașului; un măcelar sas a luat o piele de vițel și a introdus în ea piatră de var, ducând-o lângă grota balaurului; balaurul, ieșind, a văzut vițelul pe care l-a mâncat, iar după aceea a băut apă; ea intrând în reacție cu varul, balaurul a fost distrus".
Descifrând o astfel de legendă rezultă:
Balaurul a fost totemul geto-dacilor (dragonul), al lui Zamolxis (Kronos). Din mitologie se cunoaște că lui Kronos oracolul i-a prezis că v-a fi răsturnat de copilul său, fapt pentru care Kronos își mânca copiii (timpul mănâncă totul).
Herei (soția lui Kronos) fiindu-i milă de Zeus, nu l-a mai sacrificat, dându-i lui Kronos să mănânce o piatră (piatra Botyl). Zeus când s-a făcut mare îndeplinește voința oracolului detronând pe Kronos.
Legenda aceasta demosntrează că pe Tâmpa au fost altarele lui Kronos, iar varianta mitologică a luptei dintre Kronos și Zeus s-a păstrat, o dată cu funcția zeiței Hera.
Nicolaus Olahus, umanist de origine română, în lucrarea sa "Istoria ungurilor și a lui Atila", denumind Brașovul "Zemigetusa" (confundându-l cu Sarmizegetusa), demonstrează că pe Tâmpa se mai păstrau și erau evidente urmele unor construcții antice.
Cele prezentate confirmă că pe Tâmpa a fost o zonă sacră închinată cultului lui Zalmoxis (Kronos). În Grecia, lângă Muntele Olimp, există o înălțime cu numele de KRONOION, nume ce provine de la Kronos și pe care s-au găsit altare închinate acestui zeu.
La venirea romanilor, după ocuparea Daciei de către Traian când au găsit altarele de pe Tâmpa, luând informații de la loclanici despre ele și fiind în cunoștință de cauză, deoarece aveau și ei pe Saturn (ca zeu al timpului) au numit înălțimea "Tempus - Temporis". Cu timpul denumirea s-a transformat în "Tempea - Tâmpa", nume sub care autorii au identificat în aria de răspândire a geto-dacilor aproximativ 40 de înălțimi. În afara limessului roman autorii au identificat două înălțimi cu numele de Zamura, în care rădăcina "zam-" ne reamintește de Zalmoxis.
Se știe că la întemeirea unei cetăți a stat un mit și mitul lui Kronos este cel mai corespunzător pentru cetatea ce a existat pe Tâmpa.
Cavalerii teutoni când s-au așezat aici au tradus în limba germană numele vechi al cetății, precum au făcut și romanii. Se cunosc foarte multe cazuri când sașii și maghiarii au tradus toponimele și hidronimele românești din Transilvania.
Cetății Brașovului, având în antichitate o importanță strategică și econimică (la intersecția a două drumuri antice) se impunea să i se mențină vechea denumire. Cavalerii teutoni au respectat acest principiu traducând în limba germană din "cetatea timpului" sau "cetatea lui Kronos" - în KRONSTADT. În această situație Kron- provine de la prescurtarea lui Kronos. Ulterior, sub influența creștinismului (care își însușea elemente de cult păgân dându-le explicație mistică) sașii au considerat pe Kron- ca provenind de la "coroană" (Karpaten Rundschau, nr. 38-1587-/24.IX.1982 - Florin Olteanu - "Zalmoxis - Tempus - Corona", p.6).
Dorim să reținem atenția că simbolul lui Kronos - zeul timpului - era "coroana".
Cercetătorii sași semnalează posibilitatea denumirii cetății în funcșie de un pârâu ce izvorăște din Tâmpa, care se cheamă "Coroana". Și în această situație se confirmă cele susținute de noi, deoarece în antichitate apele ce izvorau din zona templului erau sacre și purtau numele zeului. Coroana, dupa cum am arătat, fiind simbolul lui Kronos era normal ca pârâul să indice altarele acestui cult. Hermeneutica heraldicii Brașovului, identificând "coroana" ca simbol al lui Kronos și "stejarul" ca simbol al lui Jupiter Tonans ne sugerează să traducem liber stema Brașovului prin "ÎNȚELEPCIUNEA ȘI PUTEREA CONDUC DE-A PURURI CETATEA".
Cu această ocazie, autorii doresc să rețină atenția cercetătorilor din domeniul etnografiei și folclorului că a existat la juni "călușul junilor". Azi acest joc nu se cunoaște decât de un număr mic de persoane (bătrânii), fiind în situația de a se pierde.

DIN MITOLOGIE ÎN LUMEA ȘTIINȚEI

Am văzut că românii din Schei merg săptămânal "La Chetre" prepetuând un ritual strămoșesc. Este foarte posibil ca acest ritual să fi fost situat aici datorită proprietăților balneocurative ale zonei.
În urma investigațiilor ce le vor face specialiștii în mineralogie, geomorfologie și balneo-climatologie se poate demonstra că Pietrele lui Solomon au proprietăți naturale balneo-climaterice. Fenomenul de lithoterapie era utilizat încă din antichitate. Tratamentul de magneto-diaflux artificial, dupa cum se știe, creează o stare de echilibru psihic. La Pietrele lui Solomon este foarte posibil ca în urma unei anomalii magnetice, provocate de prezența oxizilor de fier sau fero-mangan să se creeze magnetodiaflux natural.
Specialiștii cunosc efectul terapeutic în bolile cardio-vasculare al atmosferei ionizate negativ, deoarece ionul negativ este vaso-dilatator. Poate că la Pietrele lui Solomon să existe posibilitatea unei ionizări negative atmosferice și a unei metalice marcată datorită prezenșei în zonă a fero-manganului. Apa care trece printre Pietrele lui Solomon, daca se constată că este ușor radioactivă, ar pune în evidneță efectul terapeutic în bolile cardio-vasculare.
Prezența în exces a oxigenului (datorită pădurii) completează efectul terapeutic al zonei.
În aceste condiții, în situația că presupunerile noastre se adeveresc, Pietrele lui Solomon, pe lângă interesul istoric îl va prezenta și pe cel balneoclimateric.

de Crina Călin, Florin Olteanu
Din Almanahul "Luceafărul" 1980, pagina 159