BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii TRACIEI, s-a născut cam pe la începutul secolului I B.C., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prăbuşirea MARELUI IMPERIU PELASGIC, atunci când lumea antică era dominată de Imperiul Roman. Burebista îşi propune şi realizează reunificarea populaţiei tracice, în care rolul limbii şi religiei comune păgâne au constituit un mijloc puternic de neîntreruptă legătură a unităţii şi frăţiei între toate pâlcurile neamului nostru, fărâmiţat până la EL; Burebista a unit neamurile într-o împărăţie respectată aici în CENTRUL şi RASARITUL EUROPEI, întinzându-şi hotarele de la pădurea Hercinica (Moravia de azi) până la Bug şi din Carpaţii Nordici până la Sud de Balcic (Dionysopolis)."

- referat -

PRELIMINARII
Adopţiunea şi apoi moartea lui Nerva l-au surprins pe Traian în provinciile germanice, rămânând la frontierele de pe Rin, din Pannonia şi de pe Dunăre până spre sfârşitul anului 99. Această lungă staţionare la frontiere a pregătit expediţiile sale de mare anvergură."

Notă:
Referinte:
1. Eugen Cizeck - "Epoca lui Traian"
2. Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice - "Inscripţiile Daciei Romane"
material preluat de pe http://hasdeu.bz.edu.ro/~istorie/antica/CucDac.html

Pe teritoriul României au fost descoperite vestigii de o rară frumuseţe ale culturilor neolitice; în acest spaţiu a înflorit civilizaţia geto-dacilor, un neam aparţinând marii familii a tracilor. Geto-dacii s-au impus în faţa celorlalte neamuri în condiţii de mare însemnătate istorică (în anul 335 î.e.n. ei au luptat împotriva celebrului Alexandru cel Mare, iar în jurul anului 290 î.Ch. ei au luat ca ostatic pe succesorul acestuia, regele Lisimac). Domniile elene au influenţat pozitiv cultura si civilizaţia geto-dacilor, care au asimilat benefic această influenţă."

Notă:
material preluat de pe http://www.ici.ro/romania/limbarom/istorie/hi10.html
material preluat de pe http://www.ici.ro/romania/limbarom/istorie/hi11.html
material preluat de pe http://www.ici.ro/romania/limbarom/istorie/hi12.html
material preluat de pe http://www.ici.ro/romania/limbarom/istorie/hi13.html
material preluat de pe http://www.ici.ro/romania/limbarom/istorie/hi14.html

În perioada 106 d.Ch. - 275 d.Ch. Dacia a fost sub stăpânire romană. În această perioadă, prin cucerirea Daciei, Imperiul Roman s-a refăcut financiar şi şi-a întins graniţele mult spre miazănoapte. ""

Constantin Daicoviciu
Numele celui ce a fost acad. Constantin Daicoviciu (1 martie 1898-27 mai 1973) a rămas legat de Sarmizegetusa, capitala dacilor liberi. O viaţă întreagă, cu o pasiune neostoită, a cercetat cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. La Grădiştea Muncelului, la Piatra Roşie, la Blidaru, la Rudele, la Fetele Albe ş.a., săpaturile desfăşurate sub conducerea sa au făcut ca vechile pietre dacice să-şi dezlege tainele şi să-şi depene, de peste milenii, istoriile. La centenarul naşterii sale, să recitim câteva dintre paginile închinate de savant vestigiilor dacice. Ele fac parte din comunicarea Dacii din Munţii Orăştiei şi începuturile statului sclavagist dac, prezentată la Academia Română la 10 iunie 1950 (¹)."

Notă:
(¹) Comunicarea, evident, poartă înrâurirea terminologică a epocii (ex. sclavi, sclavagism), la care istoriografia din ultima vreme a cam renunţat.
(²) Săpăturile din vara anului acesta (1950) au dovedit, ceea ce se şi presupunea întrucâtva, că aici, pe Dealul Grădiştei, se află şi locul de cult al dacilor, cu mai multe sanctuare.

material preluat de pe http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/current4/mi53.htm

Cucerirea si anexarea Daciei lui Decebal (sau poate mai precis: a zonei centrale a fostului regat geto-dacic) nu însemna supunerea tuturor triburilor traco-getice de la nordul Dunării si din arcul carpatic; o mare parte dintre acestea (poate mai multe decât cele înglobate între hotarele provinciei) au continuat să trăiască în libertate dincolo de Limesul nordic, răsăritean ori vestic ale provinciei romane: geto-daci şi tracii liberi septentrionali (Costoboci, Carpi, Biessi, Arsietai etc.)."

Investigarea şi reconstituirea fenomenului protomuzical constituie una dintre cele mai dificile şi complexe întreprinderi, datorită plasării acestuia în afara câmpului vizual al cercetătorului contemporan."

Dacia, teritoriul locuit în antichitate, de daco-geţi, corespunzând în linii mari cu teritoriul locuit mai târziu de români."

Notă: H. Vetters, Dacia Ripensis, Wien, 1950
D. Tudor, Omagiu lui C. Giurescu, Bucureşti, 1942, 523 şi urm.
C. Daicoviciu, Nesciendi ars..., Sibiu, 1944
H. Nesselhauf, Madrider Mitteilungen, 1963, 180 şi urm.
F. Vittinghoff, în Acta MN, 6, 1969, 131, şi urm.
R. Syme, Danubian Papers, 1971, 175 ;
M. Speidel, în Dacia NS, 17, 1973,
V. Pârvan, Getica, 1926;
H. Daicoviciu, Dacii, Bucureşti, 1971;
C. Daicoviciu. La Transylvanie dans l'antiquite, Bucarest, 1945;
D. Tudor, Oraşe,Tirguri, Sate, Bucureşti, 1968;
M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969

Puterea de război a dacilor, pe linga cavalerie, a fost totodată şi in excelenţii luptători pedestri.
Pe când rolul cavaleriei era mai mult în luptele de câmp, pedestrimea era întrebuinţată mai cu seamă în războiul de munte."

Puterea armată a dacilor, până la cucerirea ţării de catre romani, era compusă din cavalerie şi pedestrime însă forţa principală a populaţiunilor gete de lângă Dunăre şi Marea Neagră a constat în cavalerie."

Nivelul şi forma de reprezentare simbolică a unei persoane fizice, sau juridice, a unui grup de oricare fel, etnic, profesional, sportiv, sau turistic, a unei intreprinderi, sau a unei localităţi, a unei etnii, sau a unui popor cunoaşte o sumedenie de mijloace în care se poate înfăţişa, fiecare cu criteriile şi specificul său, precum, într-o ordine verticală, sau orizontală, sunt: steagul, drapelul, stindardul, fanionul, prapurul, pavilionul, apoi stema, gherbul, herbul, blazonul, ecusonul, efigia, emblema, marca, sigiliul, ştampila, respesctv medalia, decoraţia, insigna, inelul, medalionul, diadema, coroana, cordonul, eghileţii, epoleţii, panaşul, armele, stela, diploma, placheta, tabula, icoana, pana de aur etc. "

Notă: de Constantin Mălinaş

Amplasat la obârşia Pârâului Satului, în vecinătatea vestitei ocne de sare de la Uioara de Sus, satul Şpălnaca a fost locuit încă din zorii preistoriei.
Cu 120 ani în urmă, această localitate intra în literatura arheologică europeană prin descoperirea a două impresionante depozite de bronzuri. "

Notă: de Prof. univ.dr. Dumitru Protase - Mihai Blăjan

Sunt una şi aceeaşi populaţie, considerată de lumea antică ramura nordică a marelui neam al tracilor, care locuia pe actualul teritoriu al României."