Pînă nu demult, cunoştinţele noastre despre geţii epocii lui Herodot se reduceau la descoperirile de la Dobrina şi Ravna- Bulgaria şi la cîteva morminte izolate de la Petroşani (Constanţa), Piatra Frecăţei şi Mahmudia (jud. Tulcea). In anii din urmă, şi mai ales în 1986, s-au înregistrat în istoriografia geto-dacă rezultatele unor noi descoperiri care vor trezi deosebit interes pentru cunoaşterea genezei şi continuităţii acestei civilizaţii.

Pînă nu demult, cunoştinţele noastre despre geţii epocii lui Herodot se reduceau la descoperirile de la Dobrina şi Ravna- Bulgaria şi la cîteva morminte izolate de la Petroşani (Constanţa), Piatra Frecăţei şi Mahmudia (jud. Tulcea). In anii din urmă, şi mai ales în 1986, s-au înregistrat în istoriografia geto-dacă rezultatele unor noi descoperiri care vor trezi deosebit interes pentru cunoaşterea genezei şi continuităţii acestei civilizaţii.
Primele descoperiri ce repun în discuţie problema referitor la perioada post sec. VII î.e.n. au fost cele făcute în aşezarea fortificată de la Beidaud (jud. Tulcea). Situată pe un pinten de deal de la confluenţa a două pîrîiâşe foarte bogate în apă, aşezarea hallstattiană de aici ocupă o suprafaţă de 2,5 ha. Pe lîngă condiţiile naturale pe care omul Ie-a folosit în organizarea apărării sale, sistemul de fortificaţie format din valuri de pămînt şi şanţuri adiacente s-a păstrat aici, la Beidaud, în proporţie foarte mare. Stratigrafia lor, obţinută în urma săpăturilor arheologice, ca şi descoperirile din incinta aşezării dau istoriografiei geto-dace un documentar care susţine nu numai cele trei faze ale culturii de tip Babadag (sec. XI—VII î.e.n.), ci şi o continuitate de locuîre pe o perioadă de încă şase secole.
O nouă aşezare fortificată cu aceleaşi ele mente ca şi la Beidaud, descoperită pe un platou de 5 ha. de pe valea Cilic-Dere (localitatea Teliţa, jud. Tulcea) a constituit obiectivul cercetărilor arheologice organizate de Muzeul Deltei Dunării în vara anului 1986. Sub stratul de cenuşă, dovadă a distrugerii acestei aşezări într-un violent incendiu, s-au scos la lumina zilei mărturii ale unor locuiri consecutive din sec. VIII şi pînă către sfîrşitul veacului V î.e.n. Vetre de cuptoare sau altare şi podele lustruite de locuinţe se suprapuneau unele altora, iar o parte dintre ele perforau suprafeţele celorlalte mai vechi, astfel în cit întregul joc stratigrafie a dat cercetătorului, şi prin el istoriografiei geto-dace, date şi izvoare istorice noi din perioada unor mari perturbaţii şi frămîntări din veacurile ce aveau să cristalizeze civilizaţia acelui popor care avea să intre în istoria universală aşa cum l-a definit Herodot. întocmai ca şi aşezarea de la Beidaud, pe vatra locuinţelor de tip semibordei s-a descoperit un bogat material arheologic de provenienţă autohtonă printre care se află şi dovezile unor importuri greceşti. Vase şi fragmente ceramice de la numeroase asemenea obiecte de uz comun, de vase mari şi mici, lucrate cu mîna, lustruite şi trecute printr-o baie de slip, apoi arse la temperaturi joase ce le-au dat nuanţe de culori alternante, de la negru-cenuşiu la roşu maroniu. O gamă de forme cu o simplitate în decor ce duce spre frumos, caracterizat prin simple proeminenţe şi apucători ori benzi alveolate şi aplicate sau încrustate în pasta crudă a pereţilor, ceramica sec. VI—V î.e.n. avea să înlăture prin tehnică şi forme de manifestare spirituală (ornamentică) vechile tradiţii hallstattiene şi să inaugureze o nouă epocă. Ea este, de fapt, creaţia unei noi civilizaţii, a civilizaţiei geto-dace, altoită pe fondul vechi autohton. Alte izvoare arheologice, marcate printr-o serie de unelte, ne vorbesc de o diversitate de preocupări şi ocupaţii în gospodăria lor iar unele modelări din lut, ca şi obiectele din metal sau sticlă, şi mai ales, descoperirea unor părţi, din figurine cioplite în os, toate sînt simple spicuiri dintr-o bogată gamă de manifestări spirituale materializate prin diverse creaţii de artă.
La reîntregirea cadrului social şi spiritual, încununarea reuşitei cercetărilor s-a făcut şi prin descoperirea şi efectuarea de săpături arheologice ia necropola acestei aşezări. Ringuri din bolovani mari, chiar foarte mari din piatră, descoperite sub mantaua unur tumuli teşiţi de vechime, păstrează urne cu cinerarii sau morminte cu înhumaţi organizate într-un riţual-funerar orînduit de purtătorii unei credinţe urano-solare.
Se ştie ca în evoluţia civilizaţiei getice, forme economice noi aveau să,aducă modificări şi în organizarea aşezărilor. In veacurile V—IV şi chiar în sec. III î.e.n. acestea apar în forme deschise iar comunităţile îşi organizează apărarea prin construcţia cetăţilor-refu-. giu. Asemenea fortificaţii cu valuri mari în formă poligonală şi colţurile rotunjite, ce înconjoară suprafeţe de 25 şi chiar de peste 30 ha, dînd cetăţii un aspect monumental şi un caracter defensiv inexpugnabil, asigurau
apărarea în caz de pericol a comunităţilor. Aşa ni s-a păstrat ptnă astăzi, în toată monumentalitatea ei, cetatea de refugiu de la Beş-tepe. Similitudinile ei le găsim, mai ales, în Moldova, la Cătălina — Cotnari, Stînceşti — Botoşani, Moşna, Floreşti etc.
Davele organizate în sec. II—I î.e.n. şi I e.n. (şi chiar din sec. III î.e.n.), constituie centrele economice şi politice ale vieţii geto-dacice, după sistemul factoriilor. Cercetările din zona cetăţii Aegyssus (Tulcea de azi) şi mai ales cele efectuate în ultimii ani pe' promontoriul castrului romano-bizantin din corn. Independenţa, concluzionează că cel mai vechi nivel de locuire din aceste fortificaţii aparţine civilizaţiei geto-dacice şi datează din sec. III î.e.n.
In anul 1986, cercetătorii muzeului Deltei Dunarii au întreprins săpături de amploare la necropolele de la Teliţa — Valea Celic — Dere, la Sabangia şi la Ciucurova (necropole din sec. Vl-V î.e.n.), de la Independenţa, Ciucurova-sat şi, mai ales, la Enisala (sec. IV î.e.n.), la Teliţa (punctul Amza) şi Ciucurova (Ocolul silvic), descoperindu-se inventar şi mărturii de secol III î.e.n. şi din nou la Enisala (sat), precum şi la Niculiţel care au putut fi datate din perioada secolelor II—III e.n. Serie de descoperiri ce derulează o formă ritual-funerară unitară cu movile mari sau mai aplatizate acoperite cu bolovani sau plăci de gresie din care nu lipsesc impresionantele ringuri de bolovani. Fie că sînt simple morminte plane cu urne împachetate cu bolovani, fie că au un simplu capac din plăci de gresie sau din vase ceramice, pe toate le recunoşti cu uşurinţă şi le poţi diferenţia de toate celelalte morminte ale atîtor şi atîtor popoare ale antichităţii care au venit şi s-au statornicit pe aceste meleaguri ori au rămas doar vremelnic. Acestea sînt mormintele geto-dacilor a căror prezenţă săpăturile arheologice mai vechi, ca şi cele mai recente, din campania acestui an, o atestă, începind cu sec. VI î.e.n. şi pînă la începuturile sec. IV î.e.n. cînd, încetul cu încetul, se generalizează ritul incineraţiei şi se creează o unitate ritual-religioasă, ce va dăinui nealterată pînă în perioada formării poporului român şi a limbii române."